Comuna Ciurea este situată în vecinătatea sudică a municipiului Iasi, la 12 km pe șosea, iar pe calea ferată la apx. 9 km. Dispune de trei stații de cale ferată: stația C.F.R. Ciurea în localitatea Lunca Cetățuii, stația C.F.R. Picioru Lupului în localitatea Ciurea și stația C.F.R. Bîrnova pentru localitățile Curături și Slobozia.Comuna Ciurea se învecinează la NE cu comuna Bîrnova, la SE cu comuna Dobrovăț, la S cu comuna Grajduri, la V cu comuna Mogoșești, la V-NV cu comuna Miroslava și la N cu municipiul Iași.

În componența comunei Ciurea intră satele: Ciurea, Dumbrava, Hlincea, Lunca Cetățuii, Picioru Lupului, Slobozia și Curături.
Localitatea Ciurea este satul reședință de comună, fiind situată pe podișurile Meraru, La Vii și șapte Tei, răsfirat printre livezi și vii. Pe teritoriul său au fost descoperite urme arheologice, în Dealul lui Vodă și din neolitic, în Valea Tinoasei. Satul este atestat documentar în anul 1654. În localitate se află Biserica ortodoxă construită în anul 1907, pe locul fostei bisericuțe din lemn construită în anul 1722. Fabrica de cărămidă de aici este construită în anul 1894, iar gara în 1893.
Localitatea Dumbrava se situează la 6 km spre V pe șosea, de centrul de comună. Este o așezare nouă, formată după 1891 prin împroprietărirea însurățeilor, însă în perimetrul său a fost identificată o asezare mult mai veche, daco-getica (sec. I î.Hr.-sec. I d.Hr.) În sat există o biserică ortodoxă construită în anul 1942.
Localitatea Hlincea este plasată la nord de centrul de comună și la aprox. 2 km de municipiul Iași. Din punct de vedere al vechimii, localitatea datează din secolul al XVII-lea (1608), numele său provenind de la carierele de lut (glinee), din apropriere. În acest sat există o mănăstire construită în penultimul deceniu al secolului al XVI-lea (1587), la 3 km S-V, de Mănăstirea Cetățuia din Iași, de fiica lui Petru Șchiopu, domn al Moldovei între 1574-1579, Maria, soția lui Zottu Tigara. Există în cimitirul mănăstirii o necropolă din secolul al XVI-lea, cu mormintele călugărilor români și greci din perioada când mănăstirea a fost închinată Sfântului Munte. În curtea Mănăstirii Hlincea,cu hramul Sf. Gheorghe, restaurată de mai multe ori de Vasile Lupu, apoi de fiul său, Ștefăniță, și mulți alții după ei, se află mormântul unui arhiereu grec.
Localitatea Lunca Cetățuii, situată la NV de centrul comunei, pe dealurile Cetățuia si Hlincea, este datată din anul 1846, formată la rândul său din două foste cătune, Baba Necula și Zanea. Lunca Cetățuii este actualmente localitatea cea mai puternic dezvoltata din comuna, datorită faptului că în ultimii 10 ani a devenit cartier muncitoresc, cu peste 1000 apartamente. Este practic un cartier satelit situat în partea de SE. Aici se aflau sediile mai multor instituții : Ocolul Silvic Ciurea, Fabrica de cherestea Ciurea (S.C. Moldoforest S.A. Iași), S.C. Agromec S.A. Ciurea, Secția de Drumuri și Poduri Ciurea, Fabrica de Cărămizi Ciurea construită în anul 1894, care a funcționat neîntrerupt până acum.
Localitatea este deservită de stația C.F.R. Ciurea, construită în anul 1893, deschisă pentru traficul de călători și marfă, aflată pe magistrala nr.6 București-Iași. În cătunul Zanea exista o biserică ortodoxă ce deservea și localitatea Lunca Cetățuii.
Localitatea Picioru Lupului, sat așezat la aproximativ 2 km sud de centrul comunal, pe Dealul Prisăcilor. Datează din anul 1820, numele său derivând de la o viroagă, pe unde trecea haita lupilor dintre pădurile Bîrnova și Santa. Satul este deservit de halta C.F.R. Picioru Lupului unde opresc toate trenurile de călători locale. În sat există o biserică ortodoxă ctitorită în anul 1928.
Localitatea Slobozia, sat numit si Slobozia Dobrovăț, este așezată în partea de SE, la 7 km față de centrul comunal, între păduri, pe Dealul Bordea, la peste 400 m altitudine. Satul este datat din anul 1864. Este deservit de stația C.F.R. Bîrnova, o stație foarte importantă, deoarece toate trenurile care vin dinspre București spre Iasi au oprire obligatorie. În sat există o biserică ortodoxă construită în anul 1721.
Localitatea Curături este amplasată la sud de centrul comunei, la aproximativ 6 km pe șosea, pe Podișul și versantul Dealului Oița. Denumirea satului provine de la toponimul latinese, ce desemnează, terenuri defrișate pentru culturi; este atestat din anul 1772.